Rabat 10-14, sau cum arată noua aristocrație imobiliară…
Zona delimitată de Piața Victoriei – Kiseleff – Ion Mincu – Clucerului – Averescu – Prezan – Aviatorilor – Mircea Eliade cu ocolul Turgheniev, Dante, Gogol – Beller – Calea Dorobanților și înapoi în Piața Victoriei ca să se închidă cercul e cea mai întinsă zonă compactă cu o eleganță aristocratică, cu istorie și cu multe secrete, cu poezie. E înverzită, foarte frumoasă, și pe cale de consecință și de departe cea mai scumpă imobiliar din București.
Pătratul Piața Victoriei – Statuia Aviatorilor – Piața Dorobanților – Perla e zona „Capitale”, pentru că multe străzi au numele unor astfel de orașe. Rabat aici este, desigur, și prin urmare numai auzindu-i numele îți dai seama că e una dintre cele mai frumoase și elegante străzi din București, înverzită, cu trafic redus, puțin zgomot, largă, curată.
Ansamblul este abia dat în folosință și e original, destul de surprinzător.
Ar putea să fie considerat o singură clădire dacă nu ai vedea că sunt de fapt trei corpuri distincte, două în capete cu câte patru niveluri și cel din mijloc cu cinci, însă la aceeași înălțime, ceea ce înseamnă că unele apartamente au alt standard de confort, fiind mai înalte. Garajul subteran în stânga, nu afectează din punct de vedere estetic. Au grădiniță proprie împrejmuită în față și cu perdea verde, iar în mijloc au o alee cu acces circular pentru mașini (intră pe o parte și ies pe alta), însă fără acoperiș și fără ca oprirea să se poată face chiar în fața intrării în clădire. Care intrare e surprinzător de mică pentru așa o eleganță a clădirii. Au fost atenți cu cei cu dizabilități, tot accesul în clădire e pe o rampă foarte lină, fără nicio scară sau măcar o singură treaptă. Și nici măcar la trotuar nu au treaptă, a fost scoasă bordura în dreptul intrării.
Da, Rabat 10-14 al lui Dan Petrescu e una dintre cele mai elegante și bine concepute și construite clădiri rezidențiale din București, cu materiale de cea mai bună calitate, cu atenție la detalii. Un proiect conceput împreună de către familia de arhitecți Mariana şi Cristian Zielinski, cei doi fii, încă și mai faimoși mediatic decât ei, Daniel Zielinski și Maximilian Zielinski, fiindu-le „consultanți”. Așadar, nu cred că miră pe multă lume prețurile care se vehiculează pe piață la vânzare, de peste 10,000€/ mp, la fel ca acelea de la La Gloire Elite sau Kiseleff 16… (George Butunoiu – martie 2022)
Autori: arh. Maximilian Zielinski, arh. Mariana Zielinski, arh. Maximilian Zielinski, arh. Daniel Zielinski, arh. Dana Shikhil, arh. Irina Nica, arh. Cristian Bulibasa, arh. Iulia Ion, Birou de proiectare: MZ PROIECT
Structura: ing. Doru Raicu (RAINVEST SRL)
Instalații: COM-TID ENGINEERING
Execuție: CNO Techno Construct
Subproiectanți fațadă: STICAL SRL
Comentariul arhitecților:
Amplasament și temă proiect: Terenul este amplasat într-unul din cele mai frumoase ansambluri de locuit din București. Înca de la crearea ei, parcelarea Filipescu a fost populată cu vile și reședințe de o înaltă ținută dând ansamblului un echilibru și o frumusețe incontestabilă. Legat sentimental de zonă, dorința clientului (ca si a proiectantului) a fost încadrarea ansamblului de apartamente în scara țesutului urban existent și în atmosfera acestuia devenind principalul obiectiv al proiectului.
Acest lucru a condus în mod firesc la fragmentarea imobilului în trei corpuri de clădire unite (sau separate) de nodurile de circulație. Decalarea în plan a corpurilor accentuează această intenție. Preluând volumetria clădirilor adiacente corpurile respectă cornișa lor crescând în planul al doilea cu câte un nivel retras, lucru care face ca înălțimea imobilului să pară redusă și înscrisă în scara zonei.
Fațade și materialitate: Fațadele se caracterizează prin claritate și simplitate și reflectă viața interioară a clădirii. Retragerea ultimelor etaje face ca înălțimea imobilului să pară redusă și înscrisă în scara zonei. S-a dorit preluarea cromaticii clădirilor învecinate, în special cele ale vilei de vis-a-vis. Dialogul cu această vila deosebită a devenit importantă atăta la selecția materialitații cât și a zonei de acces auto printr-o bretea retrasă. S-au folosit materiale durabile și usor de întreținut: placaj de piatră Vrața, ancadramente din alucobond finisat bronz și tâmplarie din lemn stejar stratificat asemeni clădirilor istorice din zonă.
Continuând efortul de integrare firească in context, imobilul preia cromatica clădirilor învecinate, în special a vilei de vis-a-vis, împreuna cu elementele de materialitate ale acesteia, completate cu materiale moderne: placaj din piatră Vrața, ancadramente din alucobond finisat bronz și tâmplărie din lemn de stejar stratificat asemeni clădirilor istorice din zonă - materiale durabile și ușor de întreținut. Fațadele se caracterizează prin claritate și simplitate și reflectă viața interioară a clădirii.
Plan: Pornit cu apartamente de cca. 90 – 130 mp, proiectul a fost regândit pe parcursul executiei facand loc unor apartamente cu suprafete mai generoase. S-a urmărit rezolvarea eficientă a parcajelor, a spațiilor tehnice și a diferitelor utilități într-un singur subsol. Spațiile exterioare și terasele formează o extensie generoasă a spațiillor interioare încurajând astfel folosirea și întreținerea acestora. Noua propunere a reușit să se integreze ușor în coajă exterioara propusă inițial.
Rezolvarea eficientă a parcajelor, a spațiilor tehnice și a diferitelor utilități s-a realizat într-un singur subsol.
Spațiile exterioare și terasele formează o extensie generoasă a spațiilor interioare încurajând astfel folosirea și întreținerea acestora. S-au folosit elemente și subansamble prefabricate care să reducă deșeurile, să sporească reciclarea, ducând la o mai buna calitate a execuției, reducând praful și zgomotul in șantier. Acestea, împreuna cu echipamentele folosite, performante cu viața lungă de funcționare și sisteme de monitorizare și optimizare conduc la reducerea costurilor de întreținere în exploatare.
Urbanistic: Legat sentimental de zonă, dorința clientului a fost încadrarea ansamblului de apartamente în scara țesutului urban existent și în atmosfera acestuia, lucru care a condus în mod firesc la fragmentarea imobilului în trei corpuri de clădire unite de nodurile de circulație. Decalarea în plan a corpurilor accentuează această intenție. Preluînd volumetria clădirilor adiacente corpurile respectă cornișa acestora crescând în planul al doilea cu căte un nivel retras. Dialogul cu această vila deosebită de peste drum a continuat cu replicarea „curți de onoare” care realizează un posibil access auto printr-o bretea retrasă.
Referințe:
- Premiul Secțiunii: BNA Ediția 2023 Proiecte 2. Locuințe colective Rabat 10-14
- Anuala de Arhitectură București » Proiecte » Ediția 2022
- Românii care au redesenat Parisul ar modela şi Bucureştiul
- Povestea incredibilă a doi arhitecţi români, fraţi gemeni
Istoria Loturilor 54-55 din Parcelarea Filipescu - din lucrarea „Parcul Filipescu – 100 de ani de arhitectură românească”, de Dr. Oana Marinache, Editura Istoria Artei, 2018: Strada Rabat nr. 10-14, Loturile nr. 54-55. Terenul a fost cumpărat în 1912 de către principesa Smaranda Cantacuzino (1848-1923), sora Nababului şi soţia lui Dimitrie „Kneazul” Moruzi (1847-1916), prefect de Dorohoi şi prefect al poliţiei capitalei (1885-1888, 1904-1907, 1913-1914), deputat conservator şi moşier la Vârful Câmpului, în judeţul Botoşani. În anul următor principesa construieşte o vilă cu subsol, parter, parţial etaj, un chioşc şi un garaj, după planurile arhitectului Dimitrie Herjeu/ Hârjeu, domiciliat în strada Toamnei nr. 47. Suprafaţa casei a fost de 402, 75 m.p., construcţia fiind realizată în stilul eclectic academist (beaux-arts), înscriindu-se în aceeaşi linie cu vila Balş şi vila Florescu, proiectate de acelaşi arhitect.
Familia Moruzi a avut patru copii, ofiţerii George şi Paul, fiicele Aglaie şi Alexandrina. În 1935-1936 aflăm că la nr. 4A locuise Ion Turcitu, condamnat de Judecătoria Urbană II Bucureşti să ispăşească 4 zile de închisoare pentru neplata unei amenzi. (Sursa: M. O., nr. 89, 17 aprilie 1936). Cândva în 1936 proprietatea de la nr. 4A (indiciu că imobilele moderniste din vecinătate nu fuseseră încă construite) intră în posesia inginerului C. Osiceanu, care adaugă o terasă în faţa sufrageriei, după proiectul Societăţii Anonime Române de Construcţiuni, fosta F. Schmidts şi fiii. Noul proprietar se afla în termeni foarte familiari cu primarul de sector, I. Săbăreanu, căruia i se adresa cu „iubite domnule”. Constantin Osiceanu (?-1944) a fost petrolist, profesor, inspector al rafinăriilor, administrator lichidator al Societăţii „Steaua Română”, membru al multor consilii de administraţie, preşedinte al Asociaţiei Inginerilor de Mine şi al Asociaţiei Industriaşilor de Petrol, filantrop, preşedintele Uniunii Camerelor de Comerţ şi Industrie. (Vezi mai multe pe http://www.glascomun.info/2014/08/ing-constantin-osiceanu/).
Informaţii publice din spaţiul online indică faptul că din 2007 proprietatea aparţinea moştenitorilor inginerului, Ileana Osiceanu, Sarmiza Iorga, Zoe Ioana Balotescu şi Alexandru Mircea Gorescu, care o închiriau Grădiniţei nr. 252. Terenul măsura 1.515 m.p., iar suprafaţa construită era de 1.643 m.p. (casa principală şi dependinţa). (Sursa: Hotărârea Consiliului Local nr. 266/20.12.2012, închiriere pentru ianuarie-martie 2013, publicată pe http://www.primariasector1.ro/download/hotarari-consiliu-2012/261-279/hotararea_266_anexa_1.pdf) Clădirea nu a fost inclusă pe L.M.I. şi a fost vândută și apoi demolată în ajunul Crăciunului anului 2014.
August 2023:
Martie 2009:
Casa din Rabat 10-14 in anul 2009:
