Sistem complex de evaluare a calității și clasificare a proprietăților imobiliare

Cvartalul Piața Victoriei - RCM 282(Locul 317/354)

(cvartal, 5 blocuri, 6 - 12 niveluri, anul construirii: 1980)
Spatele acestor monștri imobiliari a fost întotdeauna locul perfect de urinare atunci când ne îmbătăm în orașul acesta fără veceuri publice. Și va fi și în continuare, cu atât mai mult cu cât niciun primar nu a promis vreodată în campania electorală că va face niște toalete publice.
Amplasament: 46
Estetică exterioară: 39
Estetică interioară: 43
Funcționalitate: 35
Property INDEX: RM 282
Cvartalul Piata Victoriei, Property INDEX (residential)

În spatele giganticelor blocuri comuniste din Cvartalul Piața Victoriei, locul perfect de urinat când ești beat…

Cvartalul Piața Victoriei cuprinde cele patru blocuri comuniste imense din cunoscuta piață: cel care începe pe Titulescu și se termină pe Buzești, cel care începe pe Buzești, continuă pe Calea Victoriei și mai face încă un cot, pe Sevastopol, unde se termină, cel dintre Lascăr Catargiu și Calea Victoriei și cel de pe Iancu de Hunedoara.

Puțini dintre cei care citesc acum au văzut cu ochii lor o vizită a lui Ceaușescu cine mai știe pe unde-l tăia capul atunci să viziteze. Cu săptămâni înainte se făcea curat lună pe stradă, se reparau fațadele, se puneau becuri, se dădea cu vopsea, toți săracii și urâții erau duși în spate și ținuți acolo până trecea tovarășul făcând cu mâna. Țin și acum minte, de parcă ar fi fost ieri, cum niște oameni spălau cu furtunul doi copaci uscați în Galați, unde am copilărit eu, pentru ca a doua zi să se întoarcă și să-i dea cu vopsea verde. Și apoi a venit el, și ne-a făcut cu mâna, zâmbind. Cred că zâmbea sincer, părea fericit…

Toți țăranii pe care îi cunosc eu – și am trăit printre ei până la 12 ani – aveau un puternic sentiment de inferioritate față de orășeni. Și pe bună dreptate, desigur. Pe vremurile acelea comuniste, tot ce era la oraș era considerat mai bun și dezirabil. Se adunau vecinii la noi când venea taică-meu de la oraș cu câte un salam. Gustau câte o bucățică mică, să ajungă la toți, apoi votau în unanimitate că e cel mai sublim și mai sofisticat lucru de pe pământ de băgat în gură.

Luxul imobiliare comunist

Așa și cu blocurile. Erau luxul suprem în materie nu doar de confort aspirațional, ci și de statut social. Nu e de mirare multă, așadar, că un țăran cu câteva clase, semianalfabet, cum era Ceaușescu, a vrut blocuri în loc de case, ciment în loc de pământ, și totul pe dos, în general, în mintea lui încețoșată de idiot. Însă el a mers mult mai departe decât alți țărani. El ura casele, așa cum ura și multe altele. Și avea și puterea să le dărâme, așa că nu a mai stat pe gânduri.

Pe marile bulevarde a dărâmat casele de la stradă și a construit blocuri înalte și compacte, foarte lungi, încât din bulevard să nu se mai vadă nicio casă în spatele lor! Invenția cu blocurile lungi și compacte a fost a lui, și era mândru de asta, în alte țări comuniste foarte rar vezi așa ceva. Ați văzut blocurile de pe Bulevardul Unirii, la Fântâni? Blocurile de o parte și de cealaltă a bulevardului cu fântâni sunt, de fapt, doar două! Unul începe în Piața Constituției, ține tot Bulevardul Unirii, o cotește fără să se oprească prin Piața Unirii, apoi încă o dată pe Splaiul Independenței, și încă o dată pe strada Sfinții Apostoli, unde se termină. Știți ce lungime are blocul acesta? Peste 800 de metri, adică aproape un kilometru. Celălalt, paralel cu el, e puțin mai modest, cu „doar” 550 de metri. Mai mult de jumătate de kilometru…

Blocurile de pe Turda au peste 100m lungime, blocul de pe Titulescu, unde se taie cu Banu Manta, are aproape jumătate de kilometru, cel de pe Banu Manta are 150m, iar cele din Piața Victoriei au așa: 340 de metri cel care începe în Titulescu și se termină pe Buzești, la fel ca și cel care începe pe Buzești, urmărește semicircular conturul Pieței Victoriei, o ia pe Calea Victoriei și mai cotește încă o dată, ca să se termine pe Sevastopol. Cele de pe Știrbei Vodă? 350 de metri cel care începe în Virgiliu și se termină hăt departe pe Știrbei, iar cel care cotește pe Plevnei are „doar” 275 de metri. Piața Alba Iulia cam tot pe acolo…

Știați că acestea sunt în primele zece cele mai lungi clădiri rezidențiale din lume? Din lume zic, nu din patria noastră sau țările cu care ne măsurăm. Am scris și un articol pe această temă, vedeți acolo detalii care vă vor da de gândit.

Dar ce e în spate?

Cei cu încă nostalgii comuniste vor vedea frumoase aceste gigantice și hidoase creaturi arhitectonice, poate. Dar și mai mult decât atât vor fi mulțumiți că au multe magazine, cafenele și spații comerciale la stradă. Da, acestea sunt utile și cresc valoarea proprietăților, de regulă, dar știți ce e în spatele acestor blocuri gigantice? Fără excepție, aproape, e o mizerie de nedescris. Acolo se țin tomberoanele, însă adesea nu în vreo încăpere a lor, ci direct în stradă. Acolo își aruncă oamenii mobilele și lucrurile vechi pe care nu le mai folosesc. Mașini peste mașini, desigur, pentru că nu se făceau parcări subterane pe vremea aceea. Unii mai descurcăreți și-au făcut șoproane și acoperișuri de tablă sau de plastic pentru mașini, adevărate favele.

Nu e de mirare, așadar, că Piața Victoriei e mai jos decât alte cvartale și blocuri cu mai puține pretenții în topul Property INDEX. Cu atât mai mult cu cât aici nu prea mai sunt copaci și spații verzi, cum, de bine, de rău, mai vezi în Titulescu, pe Știrbei Vodă. Iar unde aveau minuscula ocazie să o facă, în scuarul dintre Buzești și Calea Victoriei, de pildă, primarii noștri au gândit o minunată parcare. Pe care Nicușor văd că o îndrăgește și el.

Au vrut să manipuleze piața imobiliară

Comuniștii au făcut eforturi mari ca aceste gigantice blocuri și zonele „strategice” în care erau amplasate, pe marile bulevarde (Unirii, Piața Victoriei, Știrbei, Titulescu, Decebal, Piața Alba Iulia și altele ca ele), să devină cele mai dorite din punct de vedere imobiliar. Aveau ceva de demonstrat, voiau să distragă atenția de la orașul vechi, de la zonele aristocratice înverzite ale Bucureștiului de dinainte, cel al altor vremuri, pe care le urau visceral.

Și aproape au reușit, mai ales că blocurile de după 1980 sunt foarte solide, mai solide și mai sigure la cutremure decât multe dintre cele făcute după revoluție. Or, se știe că în orașul acesta terorizat de cutremure acesta e un punct sensibil și adesea cel mai puternic argument de vânzare. De aceea blocurile din Cvartalul Unirii, de pildă, sau cele de aici, din Piața Victoriei, se vând cu prețuri ce ajung până pe la 3,000€/mp.

Fiindcă alte argumente nu prea există. Blocurile nu au nimic estetic, nici la exterior și nici la interior, în spațiile comune. Se știe bine că estetica e eminamente burgheză, deci motiv de iritare din partea comuniștilor. Spatele acestor monștri imobiliari a fost întotdeauna locul perfect de urinare atunci când ne îmbătăm în orașul acesta fără veceuri publice. Și va fi și în continuare, cu atât mai mult cu cât niciun primar nu a promis vreodată în campania electorală că va face niște toalete publice. Parcări nu ai, de vreun copac mai bătrân nu poate fi vorba, și adesea nici vreun copăcel nu vezi. Ca să nu mai spun despre flori, mobilier urban, vreo statuie sau statuetă. Trafic intens, zgomot, gaze de eșapament, claxoane. Și da, blocurile acestea reflectă bine spiritul timpurilor în care au fost făcute: fațada să placă politicianului incult, pentru că în spate oricum nu intră niciodată… (George Butunoiu – septembrie 2022)

Referințe:

Cât de utilă este această informație? Vă rugăm să votați apăsând pe o steluță...