Sistem complex de evaluare a calității și clasificare a proprietăților imobiliare

Blocurile din Cvartalul Uruguay (așa cum este denumită zona respectivă pe Property INDEX) sunt cele mai scumpe dintre cele construite pe vremea comuniștilor. Prețurile apartamentelor care apar (destul de rar) la vânzare în cele 7 blocuri s-au dublat în ultimii trei ani, în acest moment depășind 5,000€/ mp, adică la nivelul blocurilor de lux construite recent în București.

Cvartalul Uruguay cuprinde cele 7 blocuri construite în anii 70 în pădurea de o parte și de cealaltă a străzii Uruguay, în porțiunea sa dintre Maior Gheorghe Șonțu și blocurile lui Gh. Gheorghiu Dej de pe Kiseleff (Cvartalul Kiseleff).

Măsurat pe Google Maps, împăduritul Cvartalul Uruguay are 2 hectare. Și dacă împărțim asta la 7, câte blocuri sunt, vedem o de invidiat și incredibil de mare suprafață de spațiu verde pentru fiecare bloc, aproape imposibil de egalat în centrul orașului, și chiar la marginile lui. Din calculele noastre, doar Cvartalul Kiseleff îl întrece, cu cele 5 hectare la 6 blocuri.

Cele 7 blocuri aproape identice din acest cvartal au fost construite în anii 70, când au fost câteva încercări timide de relaxare ideologică, înainte de marea și decisiva țicneală politică din anii 80 a lui Ceaușescu. Cum în comunism nu trebuie să existe proprietari, toate blocurile construite erau ale statului, și apoi apartamentele distribuite cetățenilor după criterii și în condiții stabilite de partid. Dar în anii 70 au făcut câteva experimente și au permis câtorva cetățeni bine verificați și cu retribuții mai mari (cuvântul „salariu” era interzis) să se asocieze și să dea banii în avans pentru ca partidul să le construiască un bloc numai pentru ei. Bloc în care – țineți-vă bine! – erau direct proprietari!

Foarte bine proiectate și construite pentru standardele de atunci, și chiar și pentru cele de astăzi, dacă este să le măsurăm cu numeroasele imposturi imobiliare rezidențiale pe care le vedem la tot pasul. Holurile sunt largi, ușile mari, scările și culoarele comune la fel, a doua intrare e și ea mare, nu doar o simplă ușă de serviciu.

Blocurile s-au degradat în timp, desigur, însă mai puțin decât cele pentru mase, pentru oamenii de rând din cartierele populare. Aici au stat, și locuiesc în continuare bucureșteni care nu fac mizerie pe jos, nu mâzgălesc pereții, nu fură plantele de pe hol, mai pun bani din când în când pentru reparații comunale. Așa că între aceste blocuri din anii 70 și unele dintre cele construite de-a valma după revoluție în anii 90, sunt convins că mulți le-ar alege pe acestea din Cvartalul Uruguay.

Grădinile nu sunt atât de mari precum cele ale mai venerabilelor și mai comuniștilor vecini din Cvartalul Kiseleff, însă destul cât să-și facă locatarii locuri de joacă pentru copii, să-și pună hamace, băncuțe și alte cele. Dar mai micimea aceasta se dovedește a fi un mare avantaj, până la urmă, pentru că nu vor vedea apărând macarale într-o zi acolo, ca la vecini! Cum a fost cu Kiseleff 16 sau cu blocul care se face unde se termină Cvartalul Kiseleff în Gheorghe Șonțu. (George Butunoiu – iulie 2022)

Cât de utilă este această informație? Vă rugăm să votați apăsând pe o steluță...

Comentarii